-Numele și prenumele, ceru simplu și sec vocea unuia dintre chestori așa cum probabil o făcuse de mii de ori înainte.

-Mihnea Urs.

-Numele …Mihnea….prenumele….Urs….notă proprietarul vocii de mai devreme.

-Nu…nu…numele….ăăăă…numele e Urs, prenumele e Mihnea.

-Și atunci de ce nu ești atent? întrebă răstit o altă voce gri din comisia de șapte voci gri.

-N-am știut….adică v-am zis numele meu…nu sunt obișnuit cu astfel de exigențe birocratice.

-Știi de ce te afli aici? continuă interogatoriul un alt individ rece din ceea ce îmi părea un fel de comisie de inchiziție post-mortem sau pre-natalis, nici eu nu eram sigur.

-Nu. Tocmai am spus în descrierea dialogului de mai devreme că nici eu nu sunt sigur unde sunt și ce caut aici. Acum cine nu e atent?

-Bănuiesc că ești conștient că noi nu putem citi și nici auzi descrierile dialogului nostru de către tine. Faci așadar pe deșteptul sau ești cu adevărat prost?

-Vedeți…nici eu nu știu ….mi-e greu să vă răspund….

-Ești incoerent, băiete? mă tăie la ureche încă o voce.

-Dacă doriți….

-Ești cu capul în nori, tinere? am auzit din nou parcă prima dintre voci.

-Dacă m-ați lăsa….

– Codul Numeric Personal!

-9

-Foarte bine. ADN-ul!

-Nu-l știu încă pe de rost. De fapt, mi-a fost furat. Mi-a fost furat atunci când am ajuns aici.

-Cum așa? Cine ți-a furat ADN-ul? Se înfurie un altul din oamenii gri.

-Asta aș dori și eu să aflu. Cine mi l-a furat. De fapt de asta și sunt aici. Să-mi regăsesc ADN-ul. Voi știți cine mi l-a furat, nu-i așa?

Cei șapte indivizi de la masa lungă din fața mea începură să murmure ceva între ei ca și când spusesem ceva important sau neașteptat pentru ei. După câteva momente de confuzie următoarea între bare fu:

-Numele și prenumele!

Și atunci am înțeles. Nu era nici o comisie de interogatoriu ci doar un șablon ce trebuia spart și întrerupt prin întrebări cheie. M-am uitat mai bine la cei șapte și nu știu de ce nu m-a mirat deloc când li s-au conturat trăsăturile. Cumva știam deja. Cei șapte aveau toți chipul meu. Cei șapte erau toți oglindirea mea. Eu eram cei șapte și eu însumi mă tot interogam repetitiv: Cine sunt? Cine sunt?